Rolul timpurilor verbale
  Imperfect/perfect compus:
        indică evocarea în plan îndepărtat a unor fapte/evenimente/trăsături/caracteristici => totdeauna este raportat la un alt timp al observaţiei poetice, deobicei prezentul => două secvenţe poetice diferite: una a trecutului, redată prin evocare şi una a prezentului observaţiei poetice (dominată de verbe la prezent => se creează impresia că poetul notează ceea ce vede, simte şi îl impresionează în chiar momentul observării acelui fapt/fenomen/trăsătură etc.) => uneori apar verbe la conjunctiv, ceea ce indică proiectarea în viitor a unor dorinţe/a unor obsesii lirice;
  Codiţional-optativ:
        sugerează dorinţa/obsesia poetică proiectată în viitor ca o posibilitate/ipoteză (uneori exprimînd regretul);
  Gerunziul:
        un mod al acţiunii continue, al impresiei de desfăşurare, fără întreruperi, a unui fapt/fenomen şi, de cele mai multe ori, sugerînd efectul dramatic.
       
Rolul semnelor de puntctuaţie
  Cratima:
        Cratima, semn de ortografie, fonetic leagă două cuvinte diferite, pronunţate împreună tatorită ritmului rapid al vorbirii, ceea ce are ca rezultat eliminarea/elidarea vocalei „blabla“ şi dispariţia unei silabe, iar stilistic marchează fenomenul de conserare a metricii versului (păstrarea aceluiaşi ritm şi a aceleiaşi măsuri);
  Punctele de suspensie:
        Indică o pauză mai lungă în comunicare + marchează intervenţia afectivă a poetului în ipostaza X + stilistic indică şi subînţelegerea continuării ideii poetice cu alte nuanţe sau prin alte imagini artistice;
  Virgula:
        Utilizat pentru izolarea unui vocativ/marcarea limitei între vorbirea directă şi cea indirectă/exprimă raportul de coordonare prin juxtapunere (virgula = „şi“ copulativ)/marchează subînţelegerea unui verb-predicat.
       
Ilustrarea uneia dintre caracteristicile limbajului poetci:
        Una dintre caracteristicile limbajului poetic identificat în text este expresivitatea, fapt evident la diferitele niveluri ale acestuia: fonetic, lexico-semantic, gramatical/morfosintactic, stilistico-textual.
        Sub aspect fonetic, este evidentă utilizarea eufoniei rezultate din asocierea cuvintelor în context, generatoare de efecte muzicale (exemple) şi din ritmul interior.
        Sub aspect lexico-semantic, se remarcă frecvenţa utilizării termenilor aparţinând câmpului semantic al „<motiv/temă>“ (exemple), prin care se sugerează ...
        Sub aspect gramatical/morfosintactic, se remarcă utilizarea mărcilor lexico-pramaticale ce indică subiectivitatea ideilor exprimate şi confesiunea lirică (dacă e cazul — verbe şi pronume de persoana I singular: exemple), puse în corelaţie cu mărci lexico-gramaticale ce indică adresarea directă către un personaj liric [incert] (exemple).
        Sub aspect stilistico-textual, dat fiind faptul că poezia aparţine direcţiei <nume curent>, <trăsături curent>.